Au cardurile crypto nevoie de KYC? Ce înseamnă de fapt un card crypto „fără KYC”

De ce un card nu e la fel ca un portofel

Un portofel self-custody este un program. Nimeni nu trebuie să te aprobe ca să îl instalezi. Un card este alt fel de produs: se leagă de sistemul obișnuit de plăți, cu o rețea de carduri, o bancă sau un emitent autorizat în spate și un magazin la celălalt capăt.

Aceste firme sunt obligate de regulile împotriva spălării banilor, iar regulile le cer să-și cunoască clienții. Asta înseamnă KYC. Nu e o ciudățenie a firmelor crypto. Aceleași verificări se aplică la deschiderea unui cont bancar sau a unui card prepaid obișnuit.

Întrebarea utilă nu este deci dacă un card cere KYC, ci cât cere și când.

Ce înseamnă „completă” și „ușoară” pe acest site

Pentru fiecare card notăm verificarea de identitate de la înscriere, atunci când am găsit-o pe paginile proprii ale emitentului. Există trei niveluri.

• Completă. Un act de identitate oficial și, uneori, un selfie care arată că ești persoana din act.
• Ușoară. Doar date personale, cum ar fi numele, emailul, telefonul și adresa. Fără act de identitate.
• Fără. Emitentul spune că nu îți verifică identitatea.

Iată câte carduri se află acum la fiecare nivel în datele noastre:

• Carduri pentru care știm nivelul: 72 de carduri
• Completă: 71 de carduri
• Ușoară: 1 card
• Fără: 0 carduri

Numerele vin direct din date și se schimbă când se schimbă datele. Dacă un card lipsește din ele, nu avem un răspuns verificat pentru el. „Lipsește” nu înseamnă niciodată „fără verificare”.

Cardurile care cer cel mai puțin

Acestea sunt cardurile pentru care paginile emitentului arată, în datele site-ului, o verificare ușoară sau nicio verificare la înscriere. O verificare ușoară rămâne o verificare: dai date personale, iar emitentul poate cere mai mult mai târziu, de exemplu când ridici o limită. Niciun card din această listă nu este anonim.

• WaldenPay Card (verificare ușoară)

Deschide pagina unui card ca să citești formularea emitentului și limitele legate de nivelul lui. Un card care nu e în această listă cere mai mult sau nu a fost încă verificat.

Ce ți se cere de obicei

La o verificare completă, poți aștepta o parte din următoarele sau pe toate:

1. Un act de identitate. Pașaport, carte de identitate sau permis de conducere, în funcție de țară.
2. Un selfie sau un scurt videoclip. Confirmă că actul este al tău.
3. O dovadă a adresei. Uneori o factură recentă de utilități sau un extras de cont, și adesea doar dacă primele verificări ridică întrebări.
4. Întrebări suplimentare. De unde vin banii tăi sau pentru ce vrei să folosești cardul. De obicei apar odată cu limitele mai mari.

Verificările se pot repeta. O firmă te poate întreba din nou dacă ți se schimbă activitatea, dacă expiră un document sau dacă treci la un nivel superior.

De ce limitele urmează nivelul de verificare

Multe carduri au niveluri. Cu cât emitentul știe mai puțin despre tine, cu atât te lasă să faci mai puțin: alimentări mai mici, cheltuieli mai mici, retrageri mai mici, uneori fără card fizic sau fără retrageri la bancomat. Mai multă verificare deblochează mai mult.

Așa poate un card să scrie cinstit „fără KYC” în reclamă și totuși să-ți ceară actul în clipa în care vrei să faci ceva util. Dacă vezi „fără KYC”, citește limitele de lângă și citește când începe verificarea completă.

Unde greșesc cardurile „fără KYC”

Riscurile sunt cele ale oricărui produs care sare un pas pe care restul pieței îl consideră standard.

• Verificare cerută mai târziu. Cardul merge pentru sume mici, apoi îți cere actul exact când vrei să ridici o limită sau să scoți banii.
• Solduri blocate. Dacă un cont este marcat și nu ești verificat, recuperarea fondurilor poate fi lentă sau imposibilă.
• Vânzători pe care nu îi poți verifica. Fără un emitent cunoscut în spate, poate să nu știi cine îți ține banii și cui să te plângi.
• Fraude. Există site-uri false de „carduri anonime” făcute ca să adune depozite sau date personale. Un site care promite zero verificări, zero limite și zero întrebări este un semnal de alarmă, nu un avantaj.

Nici un card care îți cere actul nu garantează nimic. Dar o verificare clară, documentată, este măcar ceva ce poți citi și pe baza căruia poți planifica.

Self-custody nu înseamnă fără KYC

Lumea le confundă des. Ghidul nostru despre carduri custodiale și self-custody explică diferența pe larg, dar pe scurt este așa.

Self-custody ține de cine deține crypto-ul tău înainte să îl cheltui. KYC ține de dacă firma care emite cardul știe cine ești. Un card poate păstra fondurile în portofelul tău și totuși să ceară o verificare completă a identității ca să fie emis. Alegerea self-custody poate reduce ce ține o firmă pentru tine. Nu elimină verificările cardului.

Cum vezi ce cere un card

1. Deschide lista de carduri sau folosește Finderul de carduri ca să vezi ce carduri sunt disponibile în țara ta.
2. Deschide pagina unui card și caută rândul cu verificarea identității, în secțiunea de acces. Arată nivelul și o scurtă explicație.
3. Verifică linkul sursă de lângă el și citește formularea emitentului.
4. Dacă rândul lipsește, verificarea nu este verificată. Tratează-o ca necunoscută, nu ca zero.

Lista celor mai bune carduri crypto este un loc bun de unde să începi. Despre cum marcăm sursele și datele, vezi metodologia.

Regulile diferă de la o țară la alta și se schimbă în timp, așa că confirmă cerințele actuale la emitent înainte să aplici.