Este sigur un card crypto? Ce se întâmplă dacă firma cardului dă faliment

Custodia, pe scurt

La un card cu custodie la emitent, firma ține crypto-ul tău. La un card cu autocustodie, crypto-ul rămâne într-un portofel pe care îl controlezi doar tu, până plătești. Cardurile hibride sunt la mijloc: crypto-ul stă în portofelul tău până îl încarci într-un sold al cardului, ținut de emitent. Ghidul nostru despre cardurile cu custodie la emitent și cu autocustodie explică totul pe larg. Acesta se uită la ce se întâmplă când ceva merge prost.

Cele trei straturi din spatele unui card

1. Unde stă crypto-ul tău. Pe o platformă care îl ține pentru tine, în propriul portofel sau împărțit între cele două.
2. Unde stă soldul cardului. Magazinele sunt plătite în bani obișnuiți, așa că crypto-ul tău e convertit la un moment dat: la unele carduri când plătești, la altele când alimentezi un sold al cardului care așteaptă până cheltuiești.
3. Cine stă în spatele cardului. Marca de pe card, managerul de program care se ocupă de aplicație și emitentul autorizat sau sponsorul BIN pot fi firme diferite. Dacă una dintre ele dă faliment sau se retrage, cardul se poate opri chiar dacă celelalte sunt în regulă.

Protecția de la un strat nu se transmite la celelalte. Un emitent bine reglementat nu face mai sigură platforma crypto din fața lui.

Ce protejează de obicei banii de pe card

În UE și în Regatul Unit, o firmă care emite monedă electronică trebuie să protejeze fondurile clienților. Le ține separat de banii proprii, de obicei într-un cont dedicat la o bancă, sau le acoperă cu o poliță de asigurare ori o garanție similară. Regulile au rolul de a-ți proteja banii dacă firma dă faliment. Autoritatea de reglementare din Regatul Unit explică asta pe pagina despre folosirea furnizorilor de servicii de plată (în engleză).

Protejarea fondurilor nu este o garanție a depozitelor. O schemă de garantare a depozitelor plătește clienților unei bănci până la o anumită limită atunci când banca dă faliment. Firmele de monedă electronică și de plăți nu sunt acoperite de aceste scheme. Dacă o astfel de firmă dă faliment, un administrator sau un lichidator returnează banii protejați. Autoritatea britanică spune că ar trebui să primești înapoi cea mai mare parte, dar poate dura și s-ar putea să nu fie suma întreagă, pentru că unele costuri ale insolvenței pot fi reținute mai întâi.

Totuși, nu orice sold de card este monedă electronică și nu orice țară are reguli de felul acesta. În Statele Unite, de exemplu, instituția care asigură depozitele spune că acoperirea ei nu protejează împotriva falimentului unei firme care nu este bancă (în engleză), cum ar fi un exchange crypto, un custode sau un furnizor de portofele. Termenii pentru deținătorii de card îți spun ce firmă ține soldul tău și în baza cărei licențe.

Ce nu îți protejează de obicei crypto-ul

Crypto-ul ținut pentru tine de o platformă nu este un depozit bancar, așa că garanția depozitelor nu îl acoperă. Autoritățile europene de supraveghere avertizează că cei care cumpără crypto nu beneficiază de scheme de compensare (în engleză), iar schema de compensare din Regatul Unit spune că nu te poate proteja dacă o platformă care ține sau schimbă crypto își încetează activitatea.

Asta nu înseamnă că crypto-ul de pe o platformă căzută e mereu pierdut. Protecția ta vine atunci din felul în care platforma ține activele clienților, din termenii ei și din legea insolvenței din țara în care operează, iar recuperarea crypto-ului poate fi lentă și nesigură. Protecția e și mai slabă la firmele care nu sunt autorizate acolo unde locuiești.

La autocustodie, nicio firmă nu poate da faliment în timp ce îți ține crypto-ul, dar nimeni nu ți-l poate recupera dacă pierzi singur accesul.

Ce poate merge prost

• Platforma dă faliment sau blochează retragerile. La un card cu custodie la emitent sau hibrid, ce ține firma pentru tine poate rămâne blocat cât timp i se lămurește situația. Un sold de card protejat are o anumită protecție, pe când crypto-ul de pe platformă are de obicei mult mai puțină.
• Programul de card se încheie sau pleacă din regiunea ta. Un emitent poate încheia un parteneriat sau o firmă poate înceta să mai servească o țară. Cardul nu mai funcționează și ai nevoie de o cale să-ți scoți soldul. La autocustodie pleacă doar cardul, nu și portofelul.
• Un atac informatic. O platformă poate fi spartă, la fel și propriul tău cont sau portofel. Ce urmează depinde de termenii firmei și de locul în care a avut loc breșa.
• Îți pierzi propriile chei. La autocustodie, dacă pierzi fraza de recuperare, pierzi accesul definitiv. Autoritățile europene de supraveghere descriu pierderea cheilor private ca fiind permanentă și ireversibilă.

Pași practici

1. Ține pe card doar banii de cheltuit. Alimentează cât ai de gând să cheltuiești curând, iar economiile ține-le în altă parte.
2. Află cum retragi înainte să ai nevoie. Găsește opțiunea de retragere, verifică ce active și rețele acceptă și fă o dată o retragere mică.
3. Verifică cine e emitentul. Termenii pentru deținătorii de card numesc firma reglementată din spatele cardului, iar tu o poți căuta în registrul public al autorității care o supraveghează. În UE, furnizorii de servicii crypto pot fi verificați în registrul ESMA sau la autoritatea națională.
4. Activează securitatea contului. Folosește o parolă puternică, pe care nu o mai folosești în altă parte, activează autentificarea în doi pași și ține telefonul și aplicațiile actualizate.
5. Fă-ți propriile copii de siguranță la autocustodie. Scrie fraza de recuperare pe hârtie, păstreaz-o offline și nu o introduce niciodată pe un site și nu o da nimănui, nici echipei de suport.

Cum te ajută site-ul

Fiecare pagină de card arată tipul de custodie în rezumatul de sus și, acolo unde îl știm, emitentul din spatele cardului. Dacă un program nu mai primește înscrieri noi sau a fost închis, pagina cardului spune asta. Pagina cu emitenți arată ce carduri depind de aceeași firmă.

Dacă vrei să ții crypto-ul în propriul portofel, începe cu lista cardurilor cu autocustodie. Metodologia noastră explică de unde vine fiecare valoare și de ce scriem „Neverificat” în loc să ghicim.

Nu evaluăm cât de solidă financiar e o firmă și nimic de pe această pagină nu e o garanție. Regulile diferă de la o țară la alta și se schimbă, așa că citește termenii unui card înainte să pui bani pe el.